bumașcă - explicat in DEX

bumașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka.

bumașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bumáșcă (bumắști), s. f. – Bilet de bancă. Bg., rus. bumažka (Berneker 100; Pascu, Beiträge, 52). Cihac, II, 299, menționează mai puțin probabil, alb. punaškë „punguță”.

bumașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă. – Rus. bumažka.

bumașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bumáșcă f. pl. e saŭ bumăștĭ (rus. bumážka, bilet de bancă, dim. d. bumága, hîrtie, d. vrus. bambák. V. bumbac). Mold. Odinioară, bilet de bancă în valoare de o rublă. Azĭ, orice bilet de bancă. Munt. Pĭesă de 5 francĭ de argint.

bumașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bumáșcă (înv.) s. f., g.-d. art. bumắștii; pl. bumắști

bumașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bumașcă f. Mold. hârtie-monedă (mai ales rusească). [Rus. BUMAJKA (din bumaga, hârtie)].

bumașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). — Din rus. bumajka.