bumașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (
Înv.) Bancnotă (rusească). – Din
rus. bumajka.bumașcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bumáșcă (bumắști), s. f. – Bilet de bancă.
Bg.,
rus. bumažka (Berneker 100; Pascu,
Beiträge, 52). Cihac, II, 299, menționează mai puțin probabil,
alb. punaškë „punguță”.
bumașcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (
Înv.) Bancnotă. – Rus.
bumažka.bumașcă (Dicționaru limbii românești, 1939)bumáșcă f. pl.
e saŭ
bumăștĭ (rus.
bumážka, bilet de bancă, dim. d.
bumága, hîrtie, d. vrus.
bambák. V.
bumbac).
Mold. Odinioară, bilet de bancă în valoare de o rublă. Azĭ, orice bilet de bancă.
Munt. Pĭesă de 5 francĭ de argint.
bumașcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bumáșcă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. bumắștii; pl. bumắștibumașcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bumașcă f. Mold. hârtie-monedă (mai ales rusească). [Rus. BUMAJKA (din
bumaga, hârtie)].
bumașcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (
Înv.) Bancnotă (rusească). — Din
rus. bumajka.