bulziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULZÍȘ adv. (
Reg.) Înghesuit unul lângă altul. –
Bulz +
suf. -iș.bulziș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULZÍȘ adv. (
Reg.) Într-un singur rând; unul lângă altul; alături. – Din
bulz +
suf. -iș.bulziș (Dicționaru limbii românești, 1939)bulzíș adv. (d.
bulz). Unu alăturĭ de altu, vorbind de caiĭ înhămațĭ (spre deosebire de
înaintașĭ):
ceĭ patru caĭ veneaŭ bulziș mîncînd pămîntu (Sadov. VR. 1911, 1, 14).
A porni bulziș la atac, cot la cot.
Dealurile se întind bulziș la atac, unu lîngă altu, paralel. Izvoru curge bulziș:
curge lat pe o scîndură orĭ pe o lespede. – Și
buziș (infl. de
buză).
bulziș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulzíș (
reg.)
adv.bulziș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULZÍȘ adv. (
Reg.) Înghesuit unul lângă altul. —
Bulz +
suf. -iș.