bulboacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (
Reg.) Vâltoare. –
Cf. bulbuc.bulboacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (
Reg.) Vâltoare. – Din
bulb[oană] +
suf. -oacă.bulboacă (Dicționaru limbii românești, 1939)bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și
holboánă (
oa dift.) f., pl.
e (bg.
glybok, dŭlbok, adînc; rut.
hlubókŭ, d. vsl.
glonbokŭ, adînc).
Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și
hîlboacă și
-oană. La Dos.
dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155)
hulboacă, în Trans.
duldoacă. În R. S. și Mold. sud
dulbínă și (CL. 1924, 195)
dulghină (bg.
dulbiná), în Ban.
tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126)
dîlbínă. Forma
hulboană și
bulb- în Șez. 30, 293. V.
afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.bulboacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulboácă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bulboácei; pl. bulboácebulboacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bulboacă f. locul unui râu unde apa e adâncă, vârtej de apă, vultoare (de moară):
cum adoarme râul la bulboace AL. [V.
bulbuc].
bulboacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (
Reg.) Vâltoare. —
Cf. bulbuc.