bulboacă - explicat in DEX

bulboacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Cf. bulbuc.

bulboacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. – Din bulb[oană] + suf. -oacă.

bulboacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bulboácă, bulboánă, hulboánă, bolboácă și holboánă (oa dift.) f., pl. e (bg. glybok, dŭlbok, adînc; rut. hlubókŭ, d. vsl. glonbokŭ, adînc). Est. Loc adînc în rîŭ saŭ în lac și primejdios pentru înotătorĭ (gîldăŭ, ghiol, steoalnă, plisă). – Și hîlboacă și -oană. La Dos. dîlboană, abis. În Tut. (rev. I. Crg. 8, 155) hulboacă, în Trans. duldoacă. În R. S. și Mold. sud dulbínă și (CL. 1924, 195) dulghină (bg. dulbiná), în Ban. tulbínă, în Bihor (Șez. 37, 126) dîlbínă. Forma hulboană și bulb- în Șez. 30, 293. V. afundătoare, anafor, copcă 2, dornă.

bulboacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulboácă (reg.) s. f., g.-d. art. bulboácei; pl. bulboáce

bulboacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bulboacă f. locul unui râu unde apa e adâncă, vârtej de apă, vultoare (de moară): cum adoarme râul la bulboace AL. [V. bulbuc].

bulboacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULBOÁCĂ, bulboace, s. f. (Reg.) Vâltoare. — Cf. bulbuc.