bulbil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. – Din
fr. bulbille.bulbil (Dicționar de neologisme, 1986)BULBÍL s.m. Bulb de dimensiuni mici. [< fr.
bulbille].
bulbil (Marele dicționar de neologisme, 2000)BULBÍL s. m. bulb mic, format de un mugur axilar sau de un buton floral. (< fr.
bulbille)
bulbil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulbíl s. m.,
pl. bulbílibulbil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULBÍL, bulbili, s. m. Lăstar mic cu frunzișoare ca niște solzi cărnoși, care se formează pe tulpină sau lângă rădăcina unor plante. — Din
fr. bulbille.