bulbiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb. – Din
fr. bulbiforme.bulbiform (Dicționar de neologisme, 1986)BULBIFÓRM, -Ă adj. În formă de bulb. [< fr.
bulbiforme].
bulbiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)BULBIFÓRM, -Ă adj. în formă de bulb. (< fr.
bulbiforme)
bulbiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulbifórm adj. m.,
pl. bulbifórmi; f. bulbifórmă, pl. bulbifórmebulbiform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BULBIFÓRM, -Ă, bulbiformi, -e, adj. Care este în formă de bulb (
1). — Din
fr. bulbiforme.