bulat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)bulát, buláte, s.n. (reg.) cuțit de dogar.
bulat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bulát (buláte), s. n. – Cuțit de dogar cu care se fac cercurile.
Rus.,
rut. bulat „oțel”. În
Mold., puțin folosit.
bulat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BULÁT, bulate, s. n. Cuțit folosit în dogărie la prelucrarea cercurilor de lemn cu care se cercuiesc donițele. –
Tc. bulat.bulat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bulat s. sg. (fig.) cuțit
bulat (Dicționaru limbii românești, 1939)bulát n., pl.
e (turc. nord
bulat [d. pers.
púlâd] oțel, de unde și rut. rus. pol.
bulat, oțel). Cuțit dogăresc (de forma celuĭ de bucătărie).
bulat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bulát (rar)
s. n.,
pl. bulátebulat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bulat n. cuțitul dogarului de făcut cercuri. [Rus. BULATŬ, oțel].