bujorel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUJORÉL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui
bujor; bujoraș.
2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (
Orchis papilionacea). –
Bujor +
suf. -el.