bujoraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUJORÁȘ,bujorași, s. m. Bujorel (1). – Bujor + suf. -aș.
bujoraș(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUJORÁȘ,bujorași, s. m. Bujorel (1). – Din bujor + suf. -aș.
bujoraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bujoráș s. m., pl. bujoráși
bujoraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUJORÁȘ,bujorași, s. m. Bujorel (1). — Bujor + suf. -aș.