bujie - explicat in DEX

bujie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. – Din fr. bougie.

bujie (Dicționar de neologisme, 1986)
BUJÍE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. Tijă flexibilă sau rigidă, folosită ca sondă în chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie].

bujie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUJÍE s. f. 1. dispozitiv de producere a scânteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, în formă de cartuș, în care se încorporează substanța activă. 3. tijă flexibilă sau rigidă, ca sondă în chirurgie. (< fr. bougie)

bujie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUJÍE, bujii, s. f. Dispozitiv cilindric al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant. – Fr. bougie.

bujie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bujíe s. f., art. bujía, g.-d. art. bujíei; pl. bujíi, art. bujíile

bujie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUJÍE, bujii, s. f. Piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie. — Din fr. bougie.