bujeniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (
Reg.) Carne afumată. – Din
ucr. buženycja.bujeniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bujeníță (bújenițe), s. f. – Carne afumată.
Rut. buženicija (DAR; Scriban), de unde și
mag. buzsenyica. Se folosește în
Mold.bujeniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (
Reg.) Pastramă (de vânat). –
Ucr. buženycja.bujeniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bújeniță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițebujeniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bujeniță f. Mold. mușchiu de căprioară afumat:
bujeniță de mușchi svântați AL. [Rut. BUJENIȚA].
bujeniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (
Reg.) Carne afumată. —Din
ucr. buženycja.