bujeniță - explicat in DEX

bujeniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. – Din ucr. buženycja.

bujeniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bujeníță (bújenițe), s. f. – Carne afumată. Rut. buženicija (DAR; Scriban), de unde și mag. buzsenyica. Se folosește în Mold.

bujeniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Pastramă (de vânat). – Ucr. buženycja.

bujeniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bújeniță (reg.) s. f., g.-d. art. bújeniței; pl. bújenițe

bujeniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bujeniță f. Mold. mușchiu de căprioară afumat: bujeniță de mușchi svântați AL. [Rut. BUJENIȚA].

bujeniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚJENIȚĂ, bujenițe, s. f. (Reg.) Carne afumată. —Din ucr. buženycja.