bujdă - explicat in DEX

bujdă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

bujdă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă.

bujdă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bujdă, bújdeáucă V. bujlă.

bujdă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bújdă (reg.) s. f., g.-d. art. bújdei; pl. bújde

bujdă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bujdă Mold. cocioabă. [Cf. rus. BUDA, colibă].

bujdă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. — Et. nec.