bujdi - explicat in DEX

bujdi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

bujdi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bujdí (-désc, -ít), vb. – 1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.

bujdi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A țâșni, a zbughi, a da năvală. – Comp magh. buzdúlni.

bujdi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bujdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 să bujdeáscă

bujdi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. — Cf. magh. buzdúlni.