buiurdisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [
Pr.:
bu-iur-] – Din
buiurdiu (
înv. „decret” <
tc.).
buiurdisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A transmite oficial o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. –
Tc. buiurdiin „ordin, decret”.
buiurdisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buiurdisí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. buiurdisésc, imperf. 3
sg. buiurdiseá; conj. prez. 3
să buiurdiseáscăbuiurdisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUIURDISÍ, buiurdisesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A transmite oficial un ordin, o cerere, o plângere etc. unei autorități inferioare; a întări printr-un decret. [
Pr.:
bu-iur-] — Din
buiurdiu (
înv. „decret” <
tc.).
buiurdisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buiurdisì v. (ieșit din uz) a ordona, a dispune:
buiurdisește pricina către starostii breslelor, ca să o cerceteze NEGR.