buftea - explicat in DEX

buftea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚFTEA s. m. invar. (Fam. și glumeț) Om sau copil gras. – Buft + suf. -ea.

buftea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BUFTEA 1. Lac de origine antropică (amenajat în 1937). situat pe rîul Colentina în dreptul orașului B., supr.: 307 ha; ad. max.: 6 m. Barajul (9 m înălțime) asigură un volum de c. 10 mil. m³ de apă folosită pentru alimentarea orașului, pentru irigații și agrement. Microhidrocentrală. Pe malul său se află Studioul Cinematografic „București”, construit în anii 1951-1956. 2. Oraș în Sectorul Agricol Ilfov; 19.309 loc. (1991). Fabrici de vată, de conserve din legume și fructe și de ambalaje metalice pentru ind. alim.; preparate din carne și lapte; produse de panificație. Filatură de bumbac. Combinat avicol. Atestat documentar cu numele de B. din 1778, dar cu o existență anterioară. Declarat oraș în 1968. – Preliminariile de la ~, tratat preliminar de pace semnat de România cu Puterile Centrale la 5/18 mart. 1918, care impunea cedarea către Puterile Centrale a unor însemnate părți din terit. României și subordonarea economiei țării capitalului german. A fost completat și definitivat prin Pacea de la București din mai 1918.

buftea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚFTEA s. m. Calificativ dat unui om sau unui copil gras. – Din buft + suf. -ea.

buftea (Dicționaru limbii românești, 1939)
búftea (ea dift.) m., fără pl. gen. al luĭ (V. buft). Fam. Iron. Om scurt și gras. – În Munt. búflea.

buftea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!búftea (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. lui búftea; pl. búftea

buftea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Búftea (nume de loc) s. propriu n.

buftea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buftea m. Mold. buflea. [Derivat din buft].

buftea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Buftea f. sat și stațiune de cale ferată în jud. Ilfov, pe ambele maluri ale Colentinei.

buftea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚFTEA, buftea, s. m. și f. (Fam. și glumeț) Om sau copil gras. — Buft + suf. -ea.