buft - explicat in DEX

buft (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – Et. nec.

buft (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Stomac sau burtă de mamifere. – Comp. magh. bufli.

buft (Dicționaru limbii românești, 1939)
buft n., pl. urĭ (ung. bufti, busnat, bucălat. V. buftea. Cp. cu bi- și ghiftuĭesc). Nord. Chișcă, stomah de porc. Cîrnaț (umplut cu carne tocată, pisat ș.a.) făcut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (Șez. 31, 112).

buft (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buft (reg.) s. n., pl. búfturi

buft (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buft n. Mold. 1. burta vitelor; 2. un fel de cartaboș: chiște și buft umplut CR. [Formă amplificată din buf, care exprimă ceva umflat].

buft (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). — Et. nec.