bufonerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din
fr. bouffonnerie1.bufonerie (Dicționar de neologisme, 1986)BUFONERÍE s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen.
-iei. / cf. fr.
bouffonnerie].
bufonerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUFONERÍE s. f. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2). (< fr.
bouffonnerie)
bufonerie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest care provoacă râsul. –
Fr. bouffonerie.bufonerie (Dicționaru limbii românești, 1939)*bufoneríe f. (fr.
boufonnerie). Caraghĭozlîc, faptă de bufon.
bufonerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bufoneríe s. f.,
art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríilebufonerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bufonerie f. caraghioslâc.
bufonerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. — Din
fr. bouffonnerie1.