bufonadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. – Din
it. buffonata.bufonadă (Dicționar de neologisme, 1986)BUFONÁDĂ s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen.
-iei. / cf. fr.
bouffonnerie].
bufonadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUFONÁDĂ s. f. 1. reprezentație scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situație. 2. bufonerie. (< fr.
buffonata)
bufonadă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BUFONÁDĂ (‹
it.)
s. f. 1. Reprezentație scenică, farsă, în care rîsul provine dintr-o intrigă de situații.
2. Gest sau vorbă specifică bufonului.
3. Operă bufă sau comică.
bufonadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bufonádă (rar)
s. f.,
g.-d. art. bufonádei; pl. bufonádebufonadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUFONÁDĂ, bufonade, s. f. (Rar) Bufonerie. — Din
it. buffonata.