bufnă - explicat in DEX

bufnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Formație onomatopeică.

bufnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Onomatopee.

bufnă (Dicționaru limbii românești, 1939)
búfnă V. bufniță.

bufnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

bufnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bufnă f. bufniță: bufnele posomorîte țipă cu glas amorțit AL. [V. buhă].

bufnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] —Formație onomatopeică.