bufnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUFNÍT s. n. Bufnitură. –
V. bufni.bufnit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUFNÍT s. n. Bufnitură. –
V. bufni.bufnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bufnít s. n.bufnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUFNÍT s. n. Bufnitură. —
V. bufni.