bufnire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUFNÍRE,bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. – V. bufni.
bufnire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUFNÍRE,bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei.
bufnire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bufníre s. f., g.-d. art. bufnírii; pl. bufníri
bufnire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUFNÍRE,bufniri, s. f. Acțiunea de a bufni și rezultatul ei. — V. bufni.