bufni - explicat in DEX

bufni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Buf¹ + suf. -ni.

bufni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat prin cădere, izbire, explozie etc. 2. Intranz. A izbucni în râs; a pufni. ◊ Expr. (Tranz.) A-l bufni râsul = a-l apuca râsul. 3. Intranz. A bombăni. 4. Tranz. A izbi cu putere; a trânti. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. – Din buf¹.

bufni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bufní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bufnésc, imperf. 3 sg. bufneá; conj. prez. 3 să bufneáscă

bufni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. Intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fară să se poată stăpâni. 3. Intranz. A bombăni supărat, rău dispus. 4. Tranz. A izbi cu putere. 5. Intranz. A da buzna, a se năpusti; a izbucni. — Buf¹ + suf. -ni.

bufnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bufnì v. 1. a se bozumfla (mai expresiv); 2. a se umfla (de var, plăcintă); 3. a face sgomot (căzând sau râzând); 4. a lovi cu violență. [Lit. a face buf !].