bufnet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. –
Bufni +
suf. -et.bufnet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. – Din
bufni +
suf. -et.bufnet (Dicționaru limbii românești, 1939)búfnet și (vechĭ)
búhnet n., pl.
e. Bubuitură:
buhnete de puștĭ (Cant.). Izbitură de zgomot înfundat.
bufnet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búfnet s. n.,
pl. búfnetebufnet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚFNET, bufnete, s. n. Bufnitură. —
Bufni +
suf. -et.