bufneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUFNEÁLĂ,bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.
bufneală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUFNEÁLĂ,bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală.
bufneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bufneálă s. f., g.-d. art. bufnélii; pl. bufnéli
bufneală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUFNEÁLĂ,bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. — Bufni + suf. -eală.