buflei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUFLÉI, buflei, s. m. (
Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. –
Et. nec.buflei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUFLÉI, buflei, s. m. Copil sau pui de animal gras, dolofan.
buflei (Dicționar de argou al limbii române, 2007)buflei, buflei s. m. (glum.) copil dolofan
buflei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bufléi (
fam.)
(bu-flei) s. m.,
pl. bufléi, art. bufléiibuflei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUFLÉI, buflei, s. m. (
Fam. și glumeț) Copil sau pui de animal gras, dolofan. —
Et. nec.