bufetier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și
f. Persoană care conduce un bufet (
2) sau servește la un bufet. [
Pr.:
-ti-er] – Din
fr. buffetier.bufetier (Dicționar de neologisme, 1986)BUFETIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care ține (sau servește la) un bufet. [Pron.
-ti-er. / < fr.
buffetier].
bufetier (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUFETIÉR, -Ă s. m. f. cel care ține (servește la) un bufet (2). (< fr.
buffetier)
bufetier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și
f. Persoană care conduce un bufet
(2) sau servește la un bufet. [
Pr.:
-ti-er] –
Fr. buffetier.bufetier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bufetiér (-ti-er) s. m.,
pl. bufetiéribufetier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și
f. Persoană care conduce un bufet (
2) sau servește la un bufet. [
Pr.:
-ti-er] — Din
fr. buffetier.