bufant - explicat in DEX

bufant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. – Din fr. bouffant.

bufant (Dicționar de neologisme, 1986)
BUFÁNT, -Ă adj. (Despre pantaloni, mâneci etc.) Cu bufă, umflat, înfoiat. [< fr. bouffant].

bufant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUFÁNT, -Ă adj. (despre pantaloni, mâneci etc.) cu bufă, umflat. (< fr. bouffant)

bufant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Umflat, înfoiat. – Fr. bouffant.

bufant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bufánt, -ă adj. (fr. bouffant). Se zice de haĭnele unflate: pantalonĭ bufanțĭ (șalvarĭ).

bufant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bufánt adj. m., pl. bufánți; f. bufántă, pl. bufánte

bufant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bufant n. cutele umflate sau înfoiate la hainele femeiești.

bufant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUFÁNT, -Ă, bufanți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte sau despre părți ale ei) Înfoiat, larg, cu bufă. — Din fr. bouffant.