budă - explicat in DEX

budă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚDĂ, bude și buzi, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). – Din rus., pol., magh. buda.

budă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
búdă (-de), s. f. – 1. (Trans.) Cocioabă, colibă. – 2. (Mold.) Prăvălie, magazin. – 3. (Trans.) Closet. – Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol., rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31), cf. mag. buda (Gáldi, Dict., 111). Cf. și butcă și bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (Mold., locuință dărăpănată, cocioabă); bujdei (var. bușdei, bujdulă, bușdulă), s. n. și f. (magherniță, șandrama); budar, s. m. (fîntînar).

budă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Prăvălioară de lemn; magherniță. 2. Colibă. 3. Closet. – Rus, ucr. buda.

budă (Dicționaru limbii românești, 1939)
búdă f., pl. e (rus. pol. buda, ung. buda, d. germ. bude. V. butcă). Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță. Trans. (d. ung.) Latrină. V. bujlă.

budă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
búdă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă„, cf. magh. buda (DER).

budă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
búdă (reg.) s. f., g.-d. art. búdei; pl. búde

budă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚDĂ, bude, s. f. (Reg.) 1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. 2. Prăvălioară. 3. Closet (rudimentar). [Pl. și: buzi] — Din rus., pol., ung. buda.