buduroi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUDURÓI, buduroaie, s. n. (
Pop.)
1. Vas de lemn în care se păstrează diferite produse.
2. Stup de albine făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură; știubei.
3. Ghizd de fântână. –
V. budăi.buduroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)budurói s. n.,
pl. buduroáiebuduroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)buduróĭ n., pl.
oaĭe (din
budunoĭ, supt infl. altor cuvinte în -
roĭ, d ung.
bödön, bödöny, butoiaș, ghizdurĭ,
bödö, țeavă,
bodon, putină). Budalăŭ. Trunchĭ scobit întrebuințat ca putină, ca stup ș.a. Jgheab acoperit (la moară). –
Cov. (
budurúș, pl.
e). Cĭubăr.