budoar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din
fr. budoir.budoar (Dicționar de neologisme, 1986)BUDOÁR s.n. (
Liv.) Salon intim de primire al unei femei (mai ales din așa-zisa înaltă societate). [Pl.
-re-, -ruri. / < fr.
boudoir].
budoar (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUDOÁR s. n. salon intim de primire al unei femei. (< fr.
boudoir)
budoar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. [
Pr.:
-do-ar] –
Fr. budoir.budoar (Dicționaru limbii românești, 1939)*budoár n., pl.
e (fr.
boudoir).
Barb. Iatac.
budoar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)budoár s. n.,
pl. budoárebudoàr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)budoàr n. mică încăpere, împodobită cu eleganță, pentru uzul particular al damelor (= fr.
boudoir).
budoar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. — Din
fr. budoir.