budist - explicat in DEX

budist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

budist (Dicționar de neologisme, 1986)
BUDÍST, -Ă adj. Referitor la budism. // s.m. și f. Adept al budismului. [< fr. bouddhiste].

budist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUDÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al budismului; budic. (< fr. bouddhiste)

budist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
budist, budiști s. m. soldat însărcinat cu curățenia la W.C.

budist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de budism, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Fr. bouddhiste.

budist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*budíst, -ă s. Adept al budizmului. Adj. Doctrina budistă.

budist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. — Din fr. bouddhiste.