budism - explicat in DEX



budism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUDÍSM, s. n. Religie apărută în India în sec. V-VI î. cr. și atribuită lui Buddha, care consideră viața un izvor de suferințe și de iluzii, propovăduind renunțarea la orice plăceri. – Din fr. bouddhisme.

budism (Dicționar de neologisme, 1986)
BUDÍSM s.n. Religie răspândită îndeosebi în Asia orientală și de sud, care propovăduiește pasivitatea și supunerea în fața sorții și atingerea fericirii („nirvana”) pe calea renunțării la pasiunile și plăcerile vieții. [Cf. fr. bouddhisme < Buddha – inițiatorul acestei religii].

budism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUDÍSM s. n. religie asiatică, care, considerând viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește renunțarea la orice plăceri și atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare și asceză. (< fr. bouddhisme)

budism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BUDÍSM (‹ fr.) s. n. Religie apărută în India, în sec. 6-5 î. Hr., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor în fața suferinței și dreptul tuturor de a curma suferința și de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fără ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat în sec. 3 î. Hr. sub regele Asoka. A evoluat în trei mari direcții hinayana sau „micul vehicul”, fidel învățăturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Răspîndit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam.

budism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUDÍSM s. n. Religie răspândită în Asia orientală, al cărei principiu fundamental este renunțarea la frământările, lupta și plăcerile vieții. – Fr. bouddhisme.

budism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
budísm s. n.

budism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUDÍSM s. n. Religie apărută în India în sec. VI-V Î.H., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha și care predică mântuirea prin ieșirea din samsara și posibilitatea de a ajunge la nirvana prin efort propriu. — Din fr. bouddhisme.

Alte cuvinte din DEX

BUDINCA BUDIHACE BUDIANA « »BUDIST BUDOAR BUDUGANIOS