budincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor.
2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. – Din
fr. pudding, pouding, engl. pudding.budincă (Dicționar de neologisme, 1986)BUDÍNCĂ s.f. 1. Preparat culinar dulce servit la desert.
2. Fel de mâncare din legume, brânză etc., copt în cuptor. [Cf. engl.
pudding].
budincă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)budíncă (budínci), s. f. – Puding.
Engl. pudding, prin intermediul
fr. pudding, sau poate din
pol. budyn și cu
suf. -că (Cihac, II, 31).
budincă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUDÍNCĂ s. f. 1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert. 2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor. (< fr., engl.
pudding)
budincă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar dulce servit ca desert.
2. Fel de mâncare făcut din legume, brânză etc. și copt în cuptor. –
Fr. pudding, pouding (<
engl.).
budincă (Dicționaru limbii românești, 1939)*budíncă f., pl.
ĭ (fr.
poudingue și
pouding, d. engl.
pudding. V.
puding). Un fel de prăjitură compusă din orez orĭ griș cu lapte, zahăr și oŭă.
budincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)budíncă s. f.,
g.-d. art. budíncii; pl. budíncibudincă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)budincă f. un fel de puding. [Nemț. PUDING, printr’un intermediu săsesc].
budincă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUDÍNCĂ, budinci, s. f. 1. Preparat culinar făcut din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte etc., adesea îndulcit, și copt în cuptor.
2. Mâncare făcută din legume (tăiate mărunt), brânză etc. coapte în cuptor. — Din
fr. pudding, pouding, engl. pudding.