budă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)búdă (-de), s. f. –
1. (
Trans.) Cocioabă, colibă. –
2. (
Mold.) Prăvălie, magazin. –
3. (
Trans.) Closet. –
Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol.,
rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31),
cf. mag. buda (Gáldi,
Dict., 111).
Cf. și
butcă și
bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (
Mold., locuință dărăpănată, cocioabă);
bujdei (
var. bușdei, bujdulă, bușdulă),
s. n. și
f. (magherniță, șandrama);
budar, s. m. (fîntînar).