budă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚDĂ, bude și
buzi, s. f. (
Reg.)
1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori.
2. Prăvălioară.
3. Closet (rudimentar). – Din
rus.,
pol.,
magh. buda.budă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)búdă (-de), s. f. –
1. (
Trans.) Cocioabă, colibă. –
2. (
Mold.) Prăvălie, magazin. –
3. (
Trans.) Closet. –
Var. bujdă, burdă, bușdă. Pol.,
rus. buda „colibă” (Cihac, II, 31),
cf. mag. buda (Gáldi,
Dict., 111).
Cf. și
butcă și
bordei. Der. bujd(e)ucă, s. f. (
Mold., locuință dărăpănată, cocioabă);
bujdei (
var. bușdei, bujdulă, bușdulă),
s. n. și
f. (magherniță, șandrama);
budar, s. m. (fîntînar).
budă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚDĂ, bude, s. f. (
Reg.)
1. Prăvălioară de lemn; magherniță.
2. Colibă.
3. Closet. – Rus,
ucr. buda.budă (Dicționaru limbii românești, 1939)búdă f., pl.
e (rus. pol.
buda, ung.
buda, d. germ.
bude. V.
butcă).
Mold. Rar. Căsuță de pădurar. Baracă, magherniță.
Trans. (d. ung.) Latrină. V.
bujlă.budă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)búdă, buzi, s.f. – Construcție de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecare depărtare de casă, în incinta gospodăriei, care servește drept closet. – Din rus. buda „colibă„, cf. magh. buda (DER).
budă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búdă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. búdei; pl. búdebudă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚDĂ, bude, s. f. (
Reg.)
1. Construcție de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori.
2. Prăvălioară.
3. Closet (rudimentar). [
Pl. și:
buzi] — Din
rus.,
pol., ung.
buda.