bucvariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. Un fel de bucoavnă. – Din
sl. bukvari.bucvariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bucváriu (
înv.) [
riu pron. ryu]
s. n.,
art. bucváriul; pl. bucvárii, art. bucváriile (-ri-i-)bucvariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCVÁRIU, bucvarii, s. n. (
Înv.) Bucoavnă. — Din
sl. bukvari.