bucuros - explicat in DEX

bucuros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria: p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când, dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

bucuros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere oaspeți. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; formulă de politețe) Pentru puțin! cu plăcere! mă rog! – Din bucura + suf. -os.

bucuros (Dicționaru limbii românești, 1939)
bucurós, -oásă adj. (d. bucurie). Plin de bucurie, voĭos, vesel: îs bucuros să mor pentru țară.

bucuros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucurós adj. m., pl. bucuróși; f. bucuroásă, pl. bucuroáse

bucuros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bucuros a. 1. voios, plin de bucurie; 2. care face ceva cu plăcere și tragere de inimă. ║ adv. cu bucurie, cu plăcere.

bucuros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere ! mă rog ! — Bucura + suf. -os.