bucur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BUCUR, Ionel (1930-1976,
n. sat Podul Rizii,
jud. Dîmbovița), matematician român.
Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul topologiei și geometriei algebrice, al teoriei numerelor și categoriilor, precum și al algebrei omologice.
bucur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BUCUR, Marin (
n. 1929, Podul Rizii,
jud. Dîmbovița), istoric literar român. Monografii („Ov. Densusianu”, „C.A. Rosetti”), editări de documente, restituiri eminesciene și caragialiene; versuri („La apa Vavilonului”). Editor al „Caietelor Eminescu”.
bucur (Dicționaru limbii românești, 1939)búcur, a -
á v. tr. (alb.
bukuronĭ, a înfrumuseța,
bukură, frumos). Aduc bucurie:
vă aduc o veste care vă va bucura, vă voĭ bucura pe toțĭ c’o veste bună. V. refl. Simt bucurie:
s’a bucurat de vestea bună. Îmi arăt bucuria:
să bem și să ne bucurăm! Mă folosesc, am, posed (după fr.
se réjouir):
se bucură de o bună sănătate, reputațiune. A te bucura la, a rîvni la, a te bucura să poțĭ ocupa (apuca):
nu te bucura la bĭata luĭ căsuță, ci ĭartă-ĭ datoria! Fals
se bucură de o sănătate zdruncinată orĭ
asta mă bucură (după germ.
das freut mich). Corect:
are o sănătate zdruncinată, o urîtă reputațiune și mă bucur de asta. – În Trans. și
îmbucur: pe toțĭ ĭ-a îmbucurat, toți s’aŭ îmbucurat.bucur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Bucur m. păstor legendar cu care tradițiunea pune în legătură întemeierea Bucureștilor.