bucsău - explicat in DEX

bucsău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.

bucsău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze puține și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.

bucsău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bucsắu s. m., art. bucsắul

bucsău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bucsău n. plantă cultivată prin grădini pentru florile sale frumoase și odorante (Spartium junceum). [Derivat din bucsi și numită astfel după inflorescența sa].

bucsău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). — Cf. lat. buxus.

bucsăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
bucsắŭ m. (vulgarizm d. lat. buxus, cimșir?). Un copăcel papilionaceŭ care crește pin sudu Eŭropei și se cultivă la noĭ pin grădinĭ (spártium júnceum).