buciniș - explicat in DEX

buciniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUCINÍȘ s. m. (Bot.; reg.) Cucută.

buciniș (Dicționaru limbii românești, 1939)
buciníș m. (d. bucĭum. D. rom. vine bg. bučiniš. V. și dudaĭe). Un fel de cucută neveninoasă pe ale căreĭ vlăstare tinere le mănîncă oameniĭ în nordu Europeĭ (anchangelica officinalis). Un fel de cucută foarte veninoasă care crește în apă (cicuta virosa).

buciniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

buciniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
buciniș m. 1. Bot. angelică; 2. Tr. cucută. [Din cotorul plantei se fac buciume și fluiere].