buchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦
P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă.
2. Aromă de vin.
3. Mică plantă erbacee cu flori violet-deschis sau albastre-purpurii (
Geranium pusillum). – Din
fr. bouquet.buchet (Dicționar de neologisme, 1986)BUCHÉT s.n. 1. Mănunchi, legătură de flori.
2. Grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret; boschet.
3. Aromă specifică a unor vinuri vechi, selecționate.
4. (
Mar.) Ansamblu format din două-trei macarale, servind pentru manevrele curente ale velelor. [< fr.
bouquet].
buchet (Marele dicționar de neologisme, 2000)BUCHÉT s. n. 1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună. ♦ (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună. 2. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret. 3. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume. 4. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor. (<fr.
bouquet)
buchet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)buchét (-te), s. n. – Mănunchi de flori. –
Mr. buchet. Fr. bouquet; cf. ngr. μπουϰέτο (›
mr.). –
Der. buchetar, s. n. (rar, frunze verzi care servesc drept garnitură buchetului de flori);
buchetieră, s. f. (florăreasă).
buchet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate și legate împreună.
2. Boschet.
3. Aromă specială a unor vinuri vechi superioare. –
Fr. bouquet.buchet (Dicționaru limbii românești, 1939)*buchét n., pl.
e (fr.
bouquet, var.normandă din
bosquet. V.
boschet). Mănunchĭ de florĭ legate la un loc, chită.
Fig. Aromă a vinului.
buchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buchét s. n.,
pl. buchétebuchet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buchet n.
1. mânunchiu de flori legate împreună;
2. fig.
buchet de copaci.buchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUCHÉT, buchete, s. n. 1. Mănunchi de flori aranjate (și legate) împreună. ♦
P. gener. Grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă.
2. Aromă (specifică) a vinurilor de calitate superioară.
3. Mică plantă erbacee cu flori violete-deschis sau albastre-purpurii
(Geranium pusillum). — Din
fr. bouquet.