bucățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUCĂȚÉL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (
Agrostis canina). – Din
bucățea (prin substituire de sufix).