bubalină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La
pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la
sg.) animal care face parte din această specie. – Din
fr. bubalines.bubalină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bubalínă s. f.,
g.-d. art. bubalínei; pl. bubalínebubalină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUBALÍNĂ, bubaline, s. f. (La
pl.) Vite cornute înrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele în formă de semilună, cu pielea groasă și cu părul negru; (și la
sg.) animal care face parte din această specie. — Din
fr. bubaline.