bușon - explicat in DEX

bușon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Din fr. bouchon.

bușon (Dicționar de neologisme, 1986)
BUȘÓN s.n. 1. Dop (cu ghivent). 2. Piesă cilindrică care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron (3). [Pl. -oane. /< fr. bouchon].

bușon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BUȘÓN s. n. 1. dop (cu ghivent.) 2. piesă cilindrică din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric; patron¹ (3). (< fr. bouchon)

bușon (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bușon, bușoane s. n. (glum.) gură.

bușon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. – Fr. bouchon.

bușon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bușón s. n., pl. bușoáne

bușon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUȘÓN, bușoane, s. n. 1. Dop din plută, cauciuc, lemn etc. prevăzut cu ghivent. 2. Piesă cilindrică de porțelan, care face parte din dispozitivul de siguranță al unui circuit electric. — Din fr. bouchon.