bușitură - explicat in DEX

bușitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși² + suf. -tură.

bușitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși² + suf. -(i)tură.

bușitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
bușitúră f. Acțiunea de a buși o dată saŭ modu de a buși.

bușitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri

bușitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bușitură f. lovitură cu pumnul: câte bușituri am mâncat AL.

bușitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. — Buși² + suf. -tură.