bușeală - explicat in DEX

bușeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși² + suf. -eală.

bușeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură. – Din buși² + suf. -eală.

bușeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
bușeálă f., pl. elĭ. Trînteală, lovitură care te face să cazĭ cu un zgomot înfundat, bușaĭ.

bușeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bușeală f. lovitură cu pumnul.

bușeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. — Buși² + suf. -eală.