brățișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRĂȚIȘÓR,brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.
brățișor(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRĂȚIȘÓR,brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț.
brățișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brățișór s. n., pl. brățișoáre
brățișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRĂȚIȘÓR,brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. — Braț + suf. -ișor.