brăzdătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BRĂZDĂTÚRĂ,brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). – Brazdă + suf. -ătură.
brăzdătură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BRĂZDĂTÚRĂ,brăzdături, s. f. Brazdă (1). – Din brazdă + suf. -(ă)tură.
brăzdătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) brăzdătúră (rar) s. f., g.-d. art. brăzdătúrii; pl. brăzdătúri
brăzdătură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BRĂZDĂTÚRĂ,brăzdături, s. f. (Rar) Brazdă (1). — Brazdă + suf -ătură.